Fericirea

M-am intors intr-un final in locul in care preferam sa ma descarc, si sa-mi trec gandurile ce imi mancau noptile...din pacate am renuntat la aces obicei de ceva vreme si toate incep sa se adune iar...

Departe de vechiul meu loc retras de ochii lumii, departe de acel loc special pentru mine si gandurile mele...m-am hotarat iar sa scriu...

In seara asta cineva drag m-a intrebat cum se vede fericirea prin ochii mei...

De multa vreme nu am mai simtit asa ceva...si sincer...n-am stiu ce raspuns sa-i dau...
......dar totusi fiecare om are viziunea proprie despre fericire...

Toti oamenii care mi-au spus despre cum vad ei fericirea...se rezumau la bogatii materiale...cat mai multe...mult mai multe decat ar avea nevoie pentru a trai o viata in lux... visau la cariere bine platite...visau sa fie cunoscuti si "iubiti" de un numar imens de oameni...visau la averi colosale...ca sa schimbe lumea...
...acele chestii care in ochii mei nu au nici o valoare...


Fericirea, cel putin pentru mine e acel moment de liniste si pace in care nu trebuie sa te explici nimanui, in care nimeni nu are dreptul sa te intrebe nimic, momentul in care iti e permis sa gandesti cu voce tare, momentul in care poti sa fii tu fara sa iti treaca prin gand ce si cum te vad altii...acel moment extraordinar in care te simti liber....si departe
Departe de orice gand negativ, departe de tot ce te nelinisteste, departe de rautatea si egoismul celor din jur, departe de umanitate...cat mai departe posibil...

Iar acel moment in care toate aceste lucruri...se intalnesc si devin...un intreg...
este ceea simt ca e cu adevarat fericire...

Dar nu oricum...
In liniste....cand nu ai nevoie sa vezi....cand nu ai nevoie sa auzi...cand nu ai nevoie de ceva palpabil..

...Cand e nevoie doar sa simti...

Locul meu.

Si m-am intors...
M-am intors intr-un final in vechiul meu balcon prafuit... ingreunat de ani... si abuzat de ploi... cu acelasi miros vag de mucegai.... Insa parca ma astepta zambind, cu bratele deschise si cu lacrimi de fericire in ochi... se bucura ca am venit inapoi...
Dupa mult timp, m-am intors acasa...in centrul copilariei mele...locul meu "sacru".. locul in care imi fumam tigarile pe ascuns... in timp ce priveam cerul si imi puneam mult prea multe intrebari pentru un copil de varsta mea...
Aprind inca o tigara...si cerul incepe sa-mi zambeasca... simte ca-l privesc cu aceeasi admiratie si curiozitate cu care il priveam cand eram mic.. fumul incepe sa se imprastie in aer si totul incepe sa vibreze in jurul meu... vibratii calde si usoare se ridica si dau viata acestui loc... aceste vibratii de care ma bucuram atat de mult cand eram copil... acest loc magic care ma face sa zambesc prin simplul fapt ca exista si ca este numai al meu...
Fumez incet tigara in timp ce ma gandesc la toate momentele petrecute aici... o lacrima imi scapa pe obraz si se prelinge de-a lungul fetei... pana se desprinde din varful barbiei si se pierde... simt cum imi ramane o dara putin sarata, care incepe sa se usuce...
 Toate acele momente adunate pe parcursul anilor, intr-un mod sau altul s-au imprimat cumva in ziduri... amintiri frumoase si triste ma fac sa realizez ca desi nu aveam nimic...aveam defapt totul... Am avut sansa de a experimenta singuratatea... acele zile in care nu primeam nici macar un salut sau o vorba buna... acele zile in care treceam neobservat de restul... acele zile in care nimanui nu-i pasa de existenta mea... m-au facut sa gandesc... si sa-mi pun multe intrebari... Aici este locul in care am realizat ca totul e posibil daca vrei cu adevarat, si nimic nu e prea greu nici macar pentru un copil.... Acestea au fost momentele in care am invatat sa apreciez fiecare zambet sau gest si sa realizez cat de mult inseamna aceste lucruri marunte de care toti au avut parte... mai putin eu...

Tigara imi arde buzele din nou... iar aerul devine tot mai rece...
E timpul sa plec...
Din nou e timpul sa plec...
Dar ma voi intoarce...
Ma voi intoarce din nou in locul meu...
Macar la o tigara...acelasi copil vesnic cu zambetul pe buze!

Pentru ea.

Incep din nou povestea...intr.o seara la fel ca celelalte demult apuse... cand mirosul mucegaiului de pe balcon imi inunda simturile...iar senzatia de rau era apasatoare!! Sunt vremuri demult apuse...de care imi aduc uneori aminte cu melancoli... vremurile in care viata parca avea alta culoare... una cenusie.. palida si rece..... speram ca niciodata sa nu.mi mai aduc aminte.. dar se intampla din nou!!

Am rupt inima celei mai importante fiinte din viata mea... am facut.o sa sufere...(eu care ii promisesem ca n.o sa fac asta niciodata) ........ gustul amar imi revine mereu in cerul gurii... tigara nu se mai termina... iar gandurile mele sunt atat de multe... incat ar vrea sa evadeze... intr.un singur moment...sa poata fi spuse toate deodata...sa poata fi auzite....de acea parte din ea...care vrea sa le inteleaga.... si nu e usor.!!!

Ma gandesc uneori cum ar fi sa n.o am langa mine... in acel moment ochii mi se umezesc... incep sa tremur..iar vocea mea parca suna dintr.o rapa adanca... infundat. Nu mi.e greu sa recunosc... mi.a facut asta de cateva ori... si sunt fericit ca a reusit...doar ea!!
Ma intreb uneori cum sa.i arat cat de mult o iubesc... dar cuvintele nu sunt deajuns... unori le percepe doar ca niste simple vorbe...fara suflet... dar se inseala!!... fiecare "te iubesc" era din adancul sufletului... un loc care nu credeam ca exista... si ea si.a facut loc... a intrat..si nu mai vrea sa iasa!!...nici nu as lasa.o ... chiar daca ea va pleca vreodata de langa mine... acel loc niciodata nu va fi gol... si o voi pastra acolo...vie,frumoasa si doar pentru mine!!

Astea sunt doar niste ganduri...care au reusit sa iasa...si sa le scriu!! ...restul vor ramane acolo...si isi vor astepta frumos randul...sa fie citite la randul lor ..la fel ca aceasta!

                                                                                                         Te iubesc!

:)

Alte zeci de mii de randuri
Alte sute de cuvinte..
Alte zeci de sentimente
Alte zece mii de sunete

Merg tot timpul mai departe
Si incerc sa las in spate
Zeci de lasi falsi ...
Si zeci de mii de coarde,...

Tind tot timpul la mai mare..
Caci tot ceea ce fac..fac la mine pe picioare,
...
Nu pot sta deoparte cand se.ntampla
Sa mi se loveasca toate.n tampla,
..
Ca un bumerang, vin inapoi
Zilele cetoase...si noptile cu ploi...
Doar prin zilele.nsorite..
Trec.. fara sa.mi pese de urmari...

Cu zambetul pe buze
Si cu teama.n minte...
Incerc sa depasesc...
Tot ce e firesc!

Sa stau si sa gandesc..
La toti cei care imi lipsesc..
Apoi sa plec si sa ranjesc
Este chiar lipsit de sens...

Dar mai merge.o bere rece
Pentru fiecare, din acei putini...
Ce mi.au fost mereu aproape
Si m.au ajutat zambind!!

In tren!

Colosi devoratori de piatra...prafuiti si ruginiti... se.nalta sus de tot pe varf de cer...tragic indoit de timp in coloane mari si negre.. ce respira greu in gerul diminetii !!.. In jur pamant arid...uscat...si devastat... fara pic de forma sau culoare...se intinde cat vezi cu ochii!...
De colo colo cate un satuc palid...incremenit in timp si uzat de vreme... Ruinele imense sunt strajerii societatii.. In mijlocul lor aflandu.se doar o mica biserica alba...ce agraveaza mai rau senzatia de teroare!!
.. un batranel cu un chistoc aprins isi sprijinea oasele in carja... Lumea asta ajunge tot mai rau..parca ii citeam gandurile...
Ridurile de pe obrajii lui spun multe... multe povesti triste ,care ii revin din cand in cand... Si o lacrima ii curge amara pe obraz... Nimeni nu.l intelege...sau poate nu l.a inteles vreodata...
Cu o tusa crunta..arunca chistocul... si pleaca mai departe spre ruine...

Timpul nu vindeca chiar tot!!

Un loc special..

Intr.un moment lipsit de inspiratie si creativitate.... un loc retras.. departe de ochii lumii.. un loc linistit.. si foarte rece, ..poate trezi ganduri..si emotii.. poate rezolva probleme..sau distruge mintea.. un loc care vrea sa spuna o poveste,..dar nimeni nu asculta..... un loc perfect pentru un moment de ragaz..si pentru stropul de creatie de care avem nevoie cu totii atat de mult!!Avem nevoie de asta pentru noi... pentru cei din jur.

..Cu putina imaginatie.. poti face o fiinta fercita... sau poti distruge multe altele... poti sa alini durerea... sau sa o accentuezi... poti visa la ceva maret sau poti sa decazi,... toate acestea fiind alegeri pe care le facem zilnic, intentionat...sau din neglijenta, dar care afecteaza foarte mult persoanele din jur.. de obicei pe cele dragi!!..

Locul acela te face sa privesti lumea diferit..te impinge sa visezi..te face sa crezi in tine..te invata sa te bucuri de lucrurile mici.. si cel mai important te motiveaza sa cunosti mai mult! ...te duce intr.o stare in care parca iti iei mintea in maini...si incepi s.o cercetezi... si observi ca nu e de ajuns.. si e nevoie de mai mult..si mai mult!! pana cand intr.un final.. iti vin unele idei..pe moment.. si iti dai seama ca poti face lumea din jurul tau mai buna!.... nu direct...ci prin lucrurile marunte care le faci...care mai smulg care un zambet de pe fetele oamenilor tristi.. care scufundati in rutina zilnica... parca uita sa zambeasca!!
Un singur zambet venit din inima e de ajuns.. te implineste mai mult decat o lauda spusa de dragul amabilitatii!!

Dream 2.

E noapte din nou...simt frigul pana in maduva oaselor...fumez o tigara iar tutunul sfaraie necontenit in bataia vantului...multe ganduti si presimtiri rasar din ceata care se asterne peste pamantul inghetat!!.. mi presus de toate insa imi vin in minte visele avute.. unele sumbre ce nu pot fi explicate!!
Unele ca acela din noaptea trecuta... in care parca un demon punea stapanire pe trupul meu...in timp ce priveam atent in adancul ochilor unei domnisoare... Multe semne si numere fara sens inundau strada pe care ne aflam...iar cladirile erau innecate in inscriptii care prelingand.u.se pe ziduri parca doreau sa ajunga la mine..!
Incercam sa strig..dar nici macar un sunet nu iesea din gura mea...o senzatie de teroare sub forma unui fum verde...bolnav...care ma inconjura si trecea prin mine... lasand de fiecare data un strop de ura in urma...
Singurul lucru ce ma linistea..era pielea palida a fetei...statea neclintita in fata mea.. privind.u.ma parca pana in adancul sufletului!!.... din pacate nu putea vedea nimic...sufletul meu intunecat si rece nu exprima nimic... doar durerea...ura..si nemultumirea depozitate de.a lungul timpului.... formand deja un cheag rece ca un sloi..rodul vietii mele!!...