Locul meu.

Si m-am intors...
M-am intors intr-un final in vechiul meu balcon prafuit... ingreunat de ani... si abuzat de ploi... cu acelasi miros vag de mucegai.... Insa parca ma astepta zambind, cu bratele deschise si cu lacrimi de fericire in ochi... se bucura ca am venit inapoi...
Dupa mult timp, m-am intors acasa...in centrul copilariei mele...locul meu "sacru".. locul in care imi fumam tigarile pe ascuns... in timp ce priveam cerul si imi puneam mult prea multe intrebari pentru un copil de varsta mea...
Aprind inca o tigara...si cerul incepe sa-mi zambeasca... simte ca-l privesc cu aceeasi admiratie si curiozitate cu care il priveam cand eram mic.. fumul incepe sa se imprastie in aer si totul incepe sa vibreze in jurul meu... vibratii calde si usoare se ridica si dau viata acestui loc... aceste vibratii de care ma bucuram atat de mult cand eram copil... acest loc magic care ma face sa zambesc prin simplul fapt ca exista si ca este numai al meu...
Fumez incet tigara in timp ce ma gandesc la toate momentele petrecute aici... o lacrima imi scapa pe obraz si se prelinge de-a lungul fetei... pana se desprinde din varful barbiei si se pierde... simt cum imi ramane o dara putin sarata, care incepe sa se usuce...
 Toate acele momente adunate pe parcursul anilor, intr-un mod sau altul s-au imprimat cumva in ziduri... amintiri frumoase si triste ma fac sa realizez ca desi nu aveam nimic...aveam defapt totul... Am avut sansa de a experimenta singuratatea... acele zile in care nu primeam nici macar un salut sau o vorba buna... acele zile in care treceam neobservat de restul... acele zile in care nimanui nu-i pasa de existenta mea... m-au facut sa gandesc... si sa-mi pun multe intrebari... Aici este locul in care am realizat ca totul e posibil daca vrei cu adevarat, si nimic nu e prea greu nici macar pentru un copil.... Acestea au fost momentele in care am invatat sa apreciez fiecare zambet sau gest si sa realizez cat de mult inseamna aceste lucruri marunte de care toti au avut parte... mai putin eu...

Tigara imi arde buzele din nou... iar aerul devine tot mai rece...
E timpul sa plec...
Din nou e timpul sa plec...
Dar ma voi intoarce...
Ma voi intoarce din nou in locul meu...
Macar la o tigara...acelasi copil vesnic cu zambetul pe buze!