M-am intors intr-un final in locul in care preferam sa ma descarc, si sa-mi trec gandurile ce imi mancau noptile...din pacate am renuntat la aces obicei de ceva vreme si toate incep sa se adune iar...
Departe de vechiul meu loc retras de ochii lumii, departe de acel loc special pentru mine si gandurile mele...m-am hotarat iar sa scriu...
In seara asta cineva drag m-a intrebat cum se vede fericirea prin ochii mei...
De multa vreme nu am mai simtit asa ceva...si sincer...n-am stiu ce raspuns sa-i dau...
......dar totusi fiecare om are viziunea proprie despre fericire...
Toti oamenii care mi-au spus despre cum vad ei fericirea...se rezumau la bogatii materiale...cat mai multe...mult mai multe decat ar avea nevoie pentru a trai o viata in lux... visau la cariere bine platite...visau sa fie cunoscuti si "iubiti" de un numar imens de oameni...visau la averi colosale...ca sa schimbe lumea...
...acele chestii care in ochii mei nu au nici o valoare...
Fericirea, cel putin pentru mine e acel moment de liniste si pace in care nu trebuie sa te explici nimanui, in care nimeni nu are dreptul sa te intrebe nimic, momentul in care iti e permis sa gandesti cu voce tare, momentul in care poti sa fii tu fara sa iti treaca prin gand ce si cum te vad altii...acel moment extraordinar in care te simti liber....si departe
Departe de orice gand negativ, departe de tot ce te nelinisteste, departe de rautatea si egoismul celor din jur, departe de umanitate...cat mai departe posibil...
Iar acel moment in care toate aceste lucruri...se intalnesc si devin...un intreg...
este ceea simt ca e cu adevarat fericire...
Dar nu oricum...
In liniste....cand nu ai nevoie sa vezi....cand nu ai nevoie sa auzi...cand nu ai nevoie de ceva palpabil..
...Cand e nevoie doar sa simti...
