Nu ar trebui..

Inca una din acele nopti lungi si calduroase...sudoarea mi se prelinge de pe frunte,pe tampla si apoi pe masa..plamanii mei, mai uscati decat nisipul..au nevoie de o tigara, mai mult decat are nevoie un copil nevoie de jucaria lui preferata..dar degeaba....s'au terminat.
Incep sa mazgalesc ceva in caiet..am ramas chiar si fara imaginatie. O invazie de ganduri..care parca nu erau ale mele.. m'au lovit ca din senin..... de ce chiar ea? ..de ce cu el? ..de ce nu eu? ..de ce chiar in acel loc? ..de ce in mementul acela? ..de ce chiar langa mine? ..de ce nu am facut nimic? ..de ce am stat si am privit? ..vroiam sa demonstrez ceva..ceva ce nici eu nu am inteles prea bine...
Vedeam doar ochii aceia mari..care ma priveau uneori..si parca imi zambeau fara nici un motiv.. vedeam ceva special in ei.. ceva ce nu vezi in ochii oricarei persoane..
Vedeam emotia.. in starea ei bruta,nefinisata... inca nestapanita de copila...
........................................................................
In cele din urma senzatia de gol in stomac..muzica de pian doar imi agraveaza situatia.
Visez cu ochii deschisi..si mai vreau..si mai mult..pana ajung la capatul unui tunel..si imi revin incet la realitate.
Cu pupilele dilatate si putin speriat.. incep sa pun pe foaie ceea ce nu pot exprima prin vorbe.. ci doar prin intermediul creionului. O conceptie elaborata a mintii mele.. incepe sa se aseze si sa prinda forma...
........................................................................
Nu ar intelege de ce am scris aceste randuri..i s'ar parea ceva banal..fara valoare...chiar mi'ar rade in fata...
fara a stii ce se afla in spatele cuvintelor..
De aceea sper sa nu le citeasca...niciodata!!