In tren!

Colosi devoratori de piatra...prafuiti si ruginiti... se.nalta sus de tot pe varf de cer...tragic indoit de timp in coloane mari si negre.. ce respira greu in gerul diminetii !!.. In jur pamant arid...uscat...si devastat... fara pic de forma sau culoare...se intinde cat vezi cu ochii!...
De colo colo cate un satuc palid...incremenit in timp si uzat de vreme... Ruinele imense sunt strajerii societatii.. In mijlocul lor aflandu.se doar o mica biserica alba...ce agraveaza mai rau senzatia de teroare!!
.. un batranel cu un chistoc aprins isi sprijinea oasele in carja... Lumea asta ajunge tot mai rau..parca ii citeam gandurile...
Ridurile de pe obrajii lui spun multe... multe povesti triste ,care ii revin din cand in cand... Si o lacrima ii curge amara pe obraz... Nimeni nu.l intelege...sau poate nu l.a inteles vreodata...
Cu o tusa crunta..arunca chistocul... si pleaca mai departe spre ruine...

Timpul nu vindeca chiar tot!!